Punct de început: Muzeul Regiunii Porțile de Fier
GPS: 44.625040N, 22.666568E
Difi cultate: uşor
Muzeul Regiunii Porțile de Fier reprezintă una dintre cele mai importante instituții de profil din România, cu un patrimoniu muzeal impresionant. Muzeul din Drobeta Turnu Severin acoperă a mare varietate de teme, de la traiul tradițional la istorie, artă, biologie, știință și altele. Secțiunea sa de antichitate prezintă vestigii din cea mai veche așezare permanentă din Europa, Schela Cladovei și alte obiecte din neolitic, epoca bronzului și epoca fierului.
Plecând de la acest muzeu, se ajunge pe DN 6, la Muzeul Hidrocentralei Porțile de Fier, deschis în 1976, pentru ilustrarea caracteristicilor generale ale Dunării, date hidrologice, mărturii testimoniale ale stabilimentelor umane din zonă.
În apropierea muzeului, în dreptul Văii Ilovița, se ajunge la Mânăstirea Vodița, ale cărei ruine reprezintă cea mai veche ctitorie voievodală atestată documentar și primul așezământ monahal din România. Mânăstirea Vodița a fost întemeiată în secolul al XIV-lea, pe teritoriul comunei Vârciorova, în apropierea graniței dintre imperiul Autro-Ungar și Țara Românească.
Mai departe, în Orșova, se ajunge la 2 obiective ecumenice recunoscute: Mânăstirea Sf. Ana și Catedrala romano-catolică Neprihănita Zămislire. Mânăstirea Sf. Ana, de rit ortodox, a fost construită între anii 1936 și 1939, fiind în acest moment unul dintre cele mai căutate lăcașe de cult din Mehedinți. Catedrala romano-catolică este o construcție cu o arhitectură deosebită, care văzută de sus are forma crucii. În interior, Calea Crucii este redată folosind în picturi fețe celebre în diverse domenii: Lenin, Nadia Comăneci și Lennon.
Urmând DN57, în dreptul viaductului Mraconia, se ajunge la Chipul lui Decebal, cea mai mare sculptură în piatră din Europa. Lângă, este Mânăstirea Mraconia, ridicată pe locul unui fost punct de observație și dirijare a vaselor de pe Dunăre. După unele mărturii documentare, mânăstirea Mraconia a existat încă de pe la jumătatea secolului al XV-lea. Se crede că a fost ctitorită în anul 1453 și refăcută după anul 1800.
După Mânăstirea Mraconia, ruta patrimoniul ecumenic-cultural ajunge în dreptul Văii Liubotina, pe unde, pe drum îngust asfaltat, se ajunge în satul Eibenthal, sat de cehi, aduși în banat în timpul împărătesei Maria Tereza. Satul este înconjurat de pajiști și stânci, el fiind construit în lungul râului Tisovița. Satul este foarte activ în ceea ce privește păstrarea tradițiilor, arhitecturii și limbii cehilor, fiind de un pitoresc aparte.
Coborând din Eibenthal, se ajunge la cetatea Tricule (Trikule), care are în acest moment 2 turnuri vizibile, cel de-al treilea fiind scufundat de apele Dunării. Încă din secolul al XV – lea există documentată o cetate, cunsocută sub numele de Cetatea Svinița, care a fost abandonată de cavalerii teutoni din cauza lipsei apei. Din piatra acestei cetății s-a construit cetatea Tricule.
